Vizualizări: 0 Autor: Editor site Ora publicării: 2025-11-12 Origine: Site
Materialele și produsele din cauciuc trebuie să respecte standarde stricte de calitate, cuprinzând rezistența la tracțiune, modulul de elasticitate, alungirea și rezistența la îmbătrânire. Acești parametri sunt de importanță critică pentru produsele din cauciuc utilizate în aplicații de înaltă precizie.
În primele zile ale dezvoltării cauciucului în China, a fost fondat Comitetul pentru produse din cauciuc. Acesta servește ca un organism vital responsabil pentru cercetarea și dezvoltarea cauciucului, studiile academice și supravegherea calității.
Acest test identifică tipurile de cauciuc prin măsurarea modificărilor de greutate și duritate după imersarea într-un solvent.
Probele sunt prelevate din produsul finit și scufundate într-un mediu selectat (sau o combinație de medii) la o temperatură specificată pentru o durată stabilită. După aceea, probele sunt cântărite și durometrul este testat. Tipul de material este apoi dedus pe baza modificărilor de greutate și duritate.
Exemplu: Imersie în ulei de motor la 100°C timp de 24 de ore.
Modificări minime: NBR (cauciuc nitril butadien), FKM (cauciuc fluorocarbon) și CR (cauciuc cloropren) prezintă modificări minime de masă și duritate.
Modificări semnificative: NR (cauciuc natural), EPDM (cauciuc monomer de etilenă propilen dienă) și SBR (cauciuc stiren-butadienă) prezintă creșteri de masă de peste 100%, modificări semnificative de duritate și expansiune substanțială a volumului.
După testarea mediului, putem testa testarea vârstei termice pentru a spune ce materiale sunt în produs.
Acest test proiectează comportamentul materialului pe termen lung prin oxidare termică controlată.
Probele din produsul finit sunt maturate într-o cameră de învechire pentru o anumită durată la temperaturi ridicate. După îmbătrânire, probele sunt evaluate pentru modificări. Testul poate fi efectuat în etape, crescând treptat temperatura.
Exemplu:
150°C: CR (cauciuc cloropren), NR (cauciuc natural) și SBR (cauciuc stiren-butadien) devin fragile. NBR (cauciuc nitril butadien) și EPDM (cauciuc monomer de etilenă propilen dienă) păstrează o oarecare elasticitate.
180°C: NBR standard devine casant.
230°C: HNBR (cauciuc nitril butadien hidrogenat) devine casant, în timp ce FKM (cauciuc fluorocarbon) și cauciucul siliconic mențin elasticitatea.
Comparând schimbarea materialului cu căldura, inflamabilitatea ajută la determinarea clasei de polimer.
Observarea caracteristicilor de ardere oferă indicii despre compoziția cauciucului.
O probă mică este arsă în aer liber, iar comportamentul său este observat îndeaproape.
Observatii:
Materiale cu auto-stingere: FKM (cauciuc fluorocarbon) și CR (cauciuc cloropren) tind să se autostingă odată ce sursa de aprindere este îndepărtată. Dacă ard, flacăra este de obicei mai mică decât cea a NR (cauciuc natural) sau EPDM (cauciuc monomer de etilenă propilen dienă).
Examinare detaliată: Observarea atentă a stării de ardere, a culorii flăcării și a mirosului poate rafina și mai mult analiza. De exemplu, amestecurile NBR/PVC pot prezenta flăcări pulverizate (ca și cum ar fi prezentă apă), se pot stinge automat la îndepărtarea sursei de aprindere și pot produce un fum dens cu miros acid.
Notă: Întârzietorii de flacără fără halogeni pot provoca, de asemenea, un comportament de auto-stingere. Pot fi necesare teste suplimentare pentru identificarea definitivă.
Odată setat gradul de inflamabilitate, să determinăm densitatea cauciucului cu testul de densitate.
Acest test este o modalitate fiabilă de a clasifica materialele după greutate.
Se folosește un cântar electronic sau o balanță analitică cu o precizie de 0,01 grame. De asemenea, sunt necesare un pahar de apă și un fir fin asemănător părului.
Îndrumare:
Densitate mare: FKM (cauciuc fluorocarbon) are de obicei cea mai mare densitate, depășind 1,8. CR (Cloropren Cauciuc) are adesea o densitate peste 1,3. Materialele de înaltă densitate pot susține puternic această clasă de materiale dacă acești polimeri.
De asemenea, putem spune multe din temperaturile de tranziție sticloasă. Să atingem determinarea tranziției sticlei prin expunerea cauciucului la temperaturi scăzute.
Acest test poate detecta tranziția sticloasă a materialului și ce materiale conțin.
Probele sunt scufundate într-un mediu adecvat, cu temperatură scăzută, creat folosind gheață carbonică și alcool. După înmuiere timp de 2-5 minute, duritatea și flexibilitatea probelor sunt evaluate la temperatura selectată.
Exemplu:
-40°C: comparând cauciucul siliconic și FKM (cauciuc fluorocarbon), cauciucul siliconic rămâne relativ moale, în timp ce ambele prezintă o bună rezistență la temperaturi ridicate și ulei. Proprietățile la temperatură scăzută pot clarifica și mai mult natura polimerului.
Cu proprietățile materialului, este important să se determine proprietățile. Iată o concluzie a înțelegerii cauciucului cu teste de duritate și temperaturi scăzute și ridicate.
Fiecare analiză este utilă pentru a obține informații despre materialele din cauciuc. Aceste cunoștințe confirmă faptul că designul produsului a fost menținut.
Toate testele sunt critice pentru proiectarea corectă a cablurilor electrice. Calitatea sigură și fiabilă poate fi măsurată prin teste de calitate.
